Pe N. am cunoscut-o acum 5 ani. A intrat în viața mea ca un fulger și de atunci tot luminează. Anticipând gânduri și nevoi cu o acuratețe maximă, mi-a arătat că prieteniile nu trebuie să fie neapărat lungi ca să se închege, ci că se poate recupera o viață, exact cum se întâmplă în basme, creștea într-un an, cât alții în zece. Nu a fost nevoie de timp ca să ne cunoaștem, nu a fost nevoie de timp ca să știm ce ne place și cu toate că suntem foarte diferite ca gusturi și opinii, prietenia noastră se bazează tocmai pe respectul libertății părerilor noastre, pe respectul individualității noastre și pe acceptarea faptului că unii oameni sunt faini fără să îi schimbi.
Nu mă întreabă niciodată pentru ce sau de ce, ci când ai nevoie. Nu trebuie să ne auzim în fiecare zi, ca să știm că ne pasă uneia de cealaltă și nu ne trebuie multe introduceri ca să ajungem la miezul problemei. E omul care știe să te asculte, care știe să tacă, dar care știe și să povestească, e omul care te atrage în cele mai nebunatice împrejurări, dar care vine cu tine și să privești un apus de soare în liniște.
N. are povești de viață incredibile și chiar dacă îți dă impresia că tratează totul cu ușurință, știe cu exactitate fiecare pas pe care îl face, l-a făcut și îl va face.
A fost ajutorul meu în momente importante și grele, în care ar fi fost îndreptățită să nu fie, și ea știe despre ce vorbesc, și pentru asta și pentru toate clipele frumoase, pe care le-am petrecut, le petrecem și le vom petrece îmreună, doresc să îi mulțumesc.
