Știți filmul cu Will Smith, ”În căutarea fericirii?” El l-am văzut acum câteva zile, nu îmi aduc aminte dacă pentru prima dată, dar cu siguranță acum mi-a transmis ceea ce era necesar. Este o ecranizare după o poveste reală, din America anilor 1981, care te face să spui ”Mulțumesc Doamne, pentru tot ce avem!” Este cu siguranță povestea multora și din zilele noastre și chiar dacă nu pentru toată lumea se va termina cu milioane de dolari în cont, filmul nu este atât despre final, cât despre călătorie.

Este despre a nu abandona, indiferent de cât de grele sunt urcușurile, de cât de potrivnice îți sunt zilele, oamenii, prietenii. Este despre credință, despre perseverență, despre a ajunge de la ceea ce ai crezut că este o idee de succes, la a nu mai avea nimic și totuși de a avea putere să mergi mai departe, să crezi că poți fi cel mai bun în ceea ce faci, să nu renunți la ce iubești cel mai mult, să nu te pierzi tu pe tine.

De cele mai multe ori ne dorim să ”scăpăm” de un an, pentru a veni altul mai bun, mai îmbelșugat, mai de succes, mai diferit, mai ofertant, mai altfel. Toți ne dorim ani mai buni, dar chestia asta cu anii nu e ca un bilet la loterie. O chestiune pură de noroc. Cum ne-o fi șansa. E puțin mai mult de atât. Tu ce faci ca acest Nou An să fie bun pentru tine? Ce faci diferit? Sau aștepți să se întâmple vreo minune făcând același lucru? Lista de ”obiective” de 2024? Ieri în ultima zi a anului, cum a fost? Bifat tot de pe ea? Replanificat, înlocuit, adaptat, schimbat, oricare dintre variante, dar sunt trecute in dreptul la fiecare lucru pe care ți l-ai propus? Că dacă ne propunem în întâi și peste o săptămână am și abandonat o parte din idei, nu putem la final să ne așteptăm să se fi întâmplat de la sine.

Cam așa și cu filmul de care vă spuneam. Este un exemplu clar de a-ți urma visul, de a te ține de ce îți dorești cu adevărat. Indiferent că vorbim de planuri profesionale, personale, spirituale, sufletești, familiale, nu contează. Cum îți poți urma visele dacă tu nici nu pleci în căutarea lor?

Mulți au spus că 2024 a fost un an al lecțiilor, al provocărilor, al adevărului în relații. Toți anii sunt așa. Depinde cine ești tu în acel moment. Fiecare an ne învață câte ceva, fiecare om din viața noastră ne oferă câte o lecție, iar dacă nu am avea provocări nu am evolua.

Pentru mine 2024 a fost exact așa cum mi-am dorit să fie, din punct de vedere structural și ca și obiective de atins. Că în esență, nu a fost ușor, este adevărat, nu a fost ușor deloc. Însă a ajunge acolo unde dorești, nu înseamnă că vei și avea o cale pavată cu lejeritate. La mine nu a funcționat niciodată decât varianta cu efort. Și în ultima perioadă a trebuit să învăț și lecția răbdării. O lecție extrem de dificilă pentru mine, la care dacă am reușit cu greu să nu mai rămân repetentă, tot mai am câte o corijență din când în când.

Ce caut anul acesta? La cum a început cu o ceață densă de doar am auzit artificiile, că de văzut nicio șansă, mă gândesc că va avea cel puțin un dram de mister. Apoi, mă gândesc că în urma agitației tuturor celor din jur, s-a întețit ceața și a fost și mai densă și mai rece și mai umedă. Pe de o parte energia era faină, cu toate urările, bucuriile și manifestările colective, pe de altă parte cu cât te îndepărtai vedeai lucrurile mai clar.

Și ca să îmi răspund la întrebare, anul acesta îmi doresc echilibru pentru noi toți, în așa fel încât să știm când să ne lăsăm ”învăluiți” și când să ne detașăm pentru decizii obiective. Un An cu un strop de magie, un strop de necunoscut, dar și cu certitudine, evoluție și satisfacție!

La Mulți Ani 2025!