Păi se pare că așa se cade, să scriu câte ceva și despre mine, dar pe cuvânt dacă nu îmi e mai ușor să scriu despre alții. Când scrii despre tine, nu prea știi cum e bine, că oricât de obiectiv ai vrea să fii, oricum ești subiectiv, apoi dacă dai informații prea exacte sună a aplicare la vreun job, dacă ești prea sentimental, nu pari profi, deci complicată treaba asta tu despre tine.
Alexandra Iuriciuc sunt eu, am 37 de ani, mămică de doi băieți cucuieți, soție și fiică cu drepturi depline și responsabilități pe măsură, lucrez în promovare medicală, scriu încercând să respect ce am învățat în timpul facultății de jurnalism, sunt Zâna Gâdilici pentru copiii mei și pentru alții când e nevoie și pot să ajut.
Îmi place marea foarte mult, călătoriile, soarele, verdele de primăvară, liniștea naturii dimineața, când se aud doar păsărelele ciripind, dar iubesc și agitația orașului, fără de care deocamdată, nu m-aș simți completă.
Am îmbinat de când mă știu, științele exacte cu literatura, întrucât nu am reușit să mă hotărăsc sau să mă mențin pe o singură linie. Îmi aduc aminte că până în clasa a V-a, mama mea îmi făcea compunerile și la prima pe care am făcut-o singură am scris ceva de genul ”frunzele cad mot-a-mot”, probabil în loc de monoton, dar cert este că ai mei nu au crezut vreodată în acele momente, că voi reuși să leg niște propoziții logice, fără să mai discutăm de creativitate.
Apoi încet, încet am prins curaj și prin liceu eram la fazele județene ale olimpiadelor de limba română, cu toate că urmam un liceu de informatică. La fel s-a întâmplat și cu facultatea, facând în paralel jurnalism/comunicare și relații economice internaționale.
Așa că, acum mi s-a făcut dor de această latură creativă și vreau momente de liniște și de plăcere pentru mine, pe care să le împărtășesc cu voi.
