E târziu și știu că de acum vreo 2 ore, s-a mai scurs un an. 62…nu îi pot opri și mă doare. Aș vrea să îi opresc ca să am timp să mă bucur de tine. De femeia care ai devenit, de prietenia ta și de sfaturile tale, de glumele noastre nebunești și de certurile furtunoase, care trec ca o ploaie de vară. Nu ca ploile de vara asta 🙂. Aș vrea mai mult timp să îți pot mulțumi pentru anii tăi dedicați mie-copilului, mie-adolescentei, mie-femeii și mie-mamei. Pentru fiecare clipă în care ai fost acolo, în care am știut că pot conta pe tine, în care ai lăsat totul pentru mine.
Îți mai aduci aminte de Doctorul Au-mă-doare, dar de cărticica roșie cu coperți cartonate pe care mi-ai luat-o când mi-au scos amigdalele, de Patricia, de spuma de fragi, de cei doi de 4 la fizică, de nopți nedormite, de ore întregi de povestit, de zile libere, când Christi era mic și stătea la tine, apoi și Sebi, de toate momentele pe care le-am petrecut și le petrecem împreună?
De fapt, cum le-ai putea uita, în fond, sunt viața ta. Cea mai mare parte a vieții tale este cu mine. Cum un copil îți umple mintea, cum poveștile și amintirile se leagă toate de el. Cât de departe par anii în care eu nu făceam parte din viața ta și ce greu îmi va fi când tu nu vei mai fi lângă mine.
Dar astăzi e ziua ta și vreau să știi că TE IUBESC, nu doar azi, ci în fiecare zi și cuvintele sunt de prisos, pentru că întotdeauna faptele vorbesc mai bine și contează mai mult!
Îți mulțumesc pentru dragostea ta, dedicată mie și copiilor mei și pentru exemplul cel mai bun de iubire necondiționată. Sunt mândră că dintre toate mamele din lume, tu mi-ai fost destinată mie.
LA MULȚI ANI, MAMA MEA DRAGĂ!
