Fiecare dintre noi, pierde la un moment dat câte ceva, ba cheile, ba telefonul, pixul, bricheta sau orice altceva. Eu cred că primăvara ne pierdem capul. Pleacă pur și simplu. Sătul de iarna grea și rece, se ascunde printre norii pufoși și albicioși de primăvară. Sau poate se duce în întâmpinarea berzelor sau eu știu, poate păzește mugurii copacilor sau se ascunde printre petale de lalele multicolore. Ciripește dis de dimineață alături de mierle și se întrece în văzduh cu pescărușii și rândunelele.
Dar tind să cred că e fericit și bucuros și că se joacă de-a dreptul cu vântul, care îl poartă prin verde crud și galben parfumat, care îl duce prin locuri numai de el știute, misterioase și inedite.
Și tu stai cuminte și îl aștepți, că totuși nu poți pleca fără el și îl chemi și îl strigi, că te grăbești. Că tu știi că primăvara e ea minunată, dar nu poți sta în loc și că ideile așteaptă să fie puse în practică și se agită și se dezvoltă. Le prinzi și le bagi în buzunar și le ții acolo bine, până când îți vine capul la loc. Și profiți cât poți, că nu știi cât stă.
În aceste 6 zile rămase, îmi voi face buzunare adânci și largi, să aibă loc acolo toate ideile pentru ce va urma după. Și am decis că există momente când e bine să mergi pe mâna inimii și să îți lași mintea să zburde. Căci toate deciziile importante trebuie să le iei cu capul pe umeri. Dar la final, când mai ai doar 6 zile din tu cea de acum, îți poți permite luxul să îți lași inima să decidă pentru tine.
Așa că adaug pentru călătoria ce urmează, bucuria, relaxarea, spiritul liber și de ce nu, un buchet minunat de lalele, nu doar pentru a îmi pierde capul printre ele, ci pentru a îmi bucura și inima cu gingășia lor.
