Am citit de curând o postare referitoare la simplitatea vieții și la bucuria de a trăi. Și mă gândeam la acest lucru pe un drum cu piatră cubică, plin de frunze galbene, care se ridicau în jurul meu deranjate de roțile probabil neprietenoase ale mașinii. O zi de toamnă minunată, în care soarele ocrotea încă noile veștminte ale pădurii, luminându-le cu razele sale blânde și care te îmbia să zâmbești fără motiv, fericit că poți lua parte la această transformare multicoloră.

Gândurile zburau ca frunzele, la fel și privirea mea dornică să memoreze peisajele simple și atât de liniștite. Acul kilometrajului era spre est și mi-am dat seama că nici măcar nu știm de ce ne grăbim, de ce alergăm, de ce nu ne ajunge timpul și când am privit ultima dată cu adevărat, viața în sine.

Tot mai des îmi stă pe buze întrebarea: ”Ești obosit/obosită?”, iar răspunsul este invariabil, ”da, foarte, am acumulat atâta oboseală!” Am tras pe dreapta, pe marginea drumului, m-am dat jos și timp de câteva minute, am privit în jurul meu, bucurându-mă de un lucru atât de simplu, cum era o zi caldă de toamnă, de faptul că lucrurile cu adevărat importante nu se numără și nu se pot aprecia în viteză, fie ea a mașinii sau a modului în care trăim, că nicicând acel moment din viața ta nu va mai fi identic cu altul.

Părinții mei îmi povesteau cum veneau de la serviciu, e adevărat la ora 15, și cum pe seară se adunau la câte un prieten, pentru a asculta muzică la magnetofon, pentru a mânca parizer prăjit și cartofi prăjiți, cum povesteau seara ce făceau peste zi, cum se mergea în concediu cu trenul și știau să se bucure pentru fiecare mic gest. Nu lipsea de pe masa din bucătarie  buchetul de flori de câmp, de toamnă, de primăvară, ce îi plăcea atât de mult mamei mele, iar tatăl meu nu uita asta. Nu era parfum, nu era ceas de sute de euro, nu era abonament la spa, era un simplu buchet de flori!

Mi-am adunat câteva frunze galbene și mi le-am așezat pe scaunul din drepta mea, zâmbind și privind în depărtare la un peisaj ce mâine nu va mai fi la fel. Dar astăzi, l-am VĂZUT!