Acest 24 Decembrie este apogeul bunătății și al înțelegerii dinainte de Crăciun. Cel mai bine e să ai totul gata până în Ajun și să te ferească Sfântul să fi uitat să iei pâine sau lapte sau mai știu eu ce nimic. Mai bine stai fără până în 27 că nu e așa mult și vă zic eu că la sarmale merge mămăliga și cafeaua poate fi băută și fără lapte. Dar când curățenia îți ia mai mult decât ai prevăzut și e musai să te duci la cumpărături, în Ajun, ori iei ceva cu multe grade dacă nu conduci, ori ceva cu multe ierburi, în special valeriană, dacă ești cu mașina.
Mașina ta atrage clar alte mașini, cred că se bucură și ele de sărbători, că altfel nu pot înțelege necesitatea asta de apropiere. Roșul este culoarea Moșului, clar nu se oprește la ea, iar claxonul e un fel de Jingle Bells. Parcatul devine deja o aventură periculoasă. Eu aș propune ca cei de la hypermarket-uri să aibă om angajat care să parcheze mașinile și poate că atunci 200 de locuri de parcare numerotate, vor găzdui 200 de mașini, nu jumătate ca acum. Dungile cred că sunt de vină și constructorii de mașini care fac mașini tot mai late și nu sunt în ton cu dungile.
Dacă reușești să prinzi coș, ține-te bine de el, ca să nu rămâi fără. Acum dacă parchezi prost, e clar că nu te vei descurca să faci slalom nici cu coșul, de aici nebunia din magazin. Mai ales că lipsesc clar regulile de circulație, prioritățile și giratoriile. La raft îți dai seama brusc, că săptămâna trecută totul era mai ieftin cu cel puțin 10 lei, dar acum e 24, vine Moșul, nu mai ai când să încerci în piață, unde oricum toate sunt mai scumpe față de acum două săptămâni. Problema e alta, că rafturile sunt pe jumătate goale?!?! Ouă? Nu mai avem. Cub de margarină? Nu mai avem. Bomboane de pom? Azi? Bomboane de pom? Parcă am fi înainte de Paște…
Atât de mare e agitația, încât mă opresc în loc, gândindu-mă, dacă fac eu sarmale după, prin 5 Ianuarie, oare nu se mănâncă? Și am acasă niște cârnați buni și cartofi și murături și nu zice toată lumea că cel mai mult contează cu cine decât cu ce? Pff, dar să nu miroasă pe scară a sarmale? Să miroasă doar la vecina de la doi? La care veșnic miroase și a cozonac, și a friptură, și a sarmale, mama lui de timp, cum la alții nu trece…
Doamna din fața mea nu mai are răbdare și dă să se servească singură cu niște icre de știucă, când brusc i se atrage atenția că nu are voie să își bage mânecile de la geacă prin bolurile cu icre. Și atunci apare domnul de la raionul de pește proaspăt, să o servească pe doamna cea grăbită. Privirea acelui om, în Ajun de Crăciun, nu vi-o pot descrie în cuvinte: resemnare, dezamăgire, nesiguranță…Bărbat înspre 60 de ani, cu mișcări mai mult decât încete și nesigure, i se potrivea cu umbra de umor negru aferentă, replica ”se mișca în reluare”. Pentru el nu era 24 Decembrie clar. Era o zi de muncă, nebună, aglomerată, stresantă, iar el trebuia să fie acolo, să fie amabil, calm și să accepte și să înțeleagă tot iureșul din jurul lui. Am început să zâmbesc și să aștept cuminte ca doamna dinaintea mea să aleagă 5 tipuri de pește, două de creveți și alte specialități pescărești, până am fost și eu servită. La final am vrut să îi spun Sărbători Fericite, dar m-am oprit, nu mi-au ieșit cuvintele, parcă ar fi sunat batjocoritor…Apoi la raionul de carne, două domnișoare tare amabile, care întrebau pe fiecare în parte dacă e bun gramajul, dacă doresc bucata din mâna stângă sau pe cea din mâna dreapta, dacă mai pot servi cu ceva, sunt criticate într-un limbaj înjositor pe care nu îl pot reproduce, de către o individă din spatele meu, care nu mai suporta să aștepte la coadă.
Deci despre ce bunătate, indulgență, înțelegere vorbim de sărbători? Oamenii aceia munceau până la ora 18, poate aveau și ei copii sau nepoți care îi așteptau să împodobească bradul sau să facă fursecuri împreună și și-ar fi dorit să fie și ei lângă familiile lor.
Refuz să mai cred în oameni, refuz să mai cred în bunătate de ochii lumii, refuz să mai găsesc scuze mitocaniilor și snobilor, refuz să mai înțeleg lipsa de respect dintre noi.
E Ajunul Crăciunului, mi-aș dori niște daruri speciale, care nu au nicio legătură cu cadourile materiale. Și promit că mi-ar fi suficientă doar o zi! One day!
