În șemineu, focul trosnea din când în când, iar scântei jucăușe prindeau viață pentru câteva momente, înainte să se transforme în eternitate. Cabana mirosea a brad, a lumânări parfumate, a coajă de portocală și a scorțișoară, probabil de la turta dulce ce se rumenea la cuptor. De ceva timp începuse să ningă, iar dincolo de geamurile mari, iarna se juca așa cum știa ea cel mai bine, acoperind totul în dansul ei nebunesc. Peste tot străluceau luminițe colorate, iar bradul mândru de sclipirile sale, aștepta râsetele zglobii, stigătele de mirare, exclamațiile de bucurie, ale celor ce cu atâta plăcere se adunau în jurul lui. Urma să adăpostească sub crengile lui, pachete ambalate în hârtie colorată, ce de abia așteptau să fie desfăcute.
Primii colindători au intrat proaspăt ninși, cu obrăjorii rumeni și ochișorii strălucind a emoție și veselie, cântând cu voci ca de clopoței, ”Astăzi s-a născut Hristos!”. Umblau din casă în casă, să aducă vestea Nașterii Mântuitorului și să îi bucure pe toți cei cărora le treceau pragul. Știau că și Moșul are multă treabă în seara aceasta și că până se vor întoarce ei acasă, poate că le va lăsa cadourile sub brăduții împodobiți cu atâta bucurie. Au plecat mai departe, lăsând urme mici în zăpada de-abia așternută, râzând și cântând până când nu i-am mai putut auzi.
Ușa cabanei s-a închis cu zgomot, făcându-mă să tresar și să privesc la jumătatea de faianță neterminată. Prost obicei să visezi cu ochii deschiși, offf și ce târziu este și câtă treabă mai am. Dar mă uit în urma mea și totul capătă contur și chiar miroase a lumânări parfumate. În toată casa se simte mirosul de Sărbători, dar parcă mi-e așa de dor de mirosul acela de brad din copilărie. Ce prostie și cu brazii artificiali. Sunt practici, nu au viață și îi ai an de an, dar nu îți transmit nimic. O să îmi pun ecologiștii în cap, dar cînd eram copil fiecare familie avea în casă brad natural, în vaze flori proaspete și lumea era mai bună și mai caldă. Acum avem brazi artificiali, aranjamente artificiale și suflete artificiale.
S-au întors băieții de la cumpărături.
-Mami, hai să vezi ce a luat tati! O să îți placă la nebunie!
Pe scara blocului se afla un brăduț natural, în toată splendoarea lui, pe care vă spun cu sinceritate că l-am îmbrățișat cu atât de multă fericire, respirând mirosul copilăriei mele și a copilăriei copiilor mei.
Ușa s-a închis în urma colindătorilor și noi ne-am așezat cu toții în jurul bradului, știind că sărbătorile pot fi în fiecare zi, atâta timp cât ne avem unul pe altul!
