Toamna cad frunzele, păsările migratoare pleacă spre țările calde, se culeg roadele, totul e cu strânsul, împachetatul și plecatul.
Doamne și mie îmi vine să plec! Să plec să mă caut și să mă și găsesc de aș putea. Să mă găsesc eu pe mine cea creativă, plină de idei și implicată. Plină de dorința de a reuși și de a vedea că munca ta ajută cu adevărat la ceva. Să ai sentimentul acela de împlinire și de zâmbet că ceea ce faci contează și schimbă lumea.
Să simți că ți se mișcă neuronii și că tresaltă fericiți că sunt lăsați să creioneze idei care mai de care mai îndrăznețe. Să încerci, să reușești sau să greșești și să o iei de la început. Să rupi barierele rutinei, imposibilului, mediocrității și superficialității și să evadezi într-o lume nouă și plină de provocări. Să te hrănești cu provocări și cu situații neașteptate. Să nu mai fie nevoie să îți micșorezi așteptările ca să nu fii dezamăgit, ci să îți crești așteptările și să ți le depășești. Să lași deoparte cutia și exteriorul cutiei și limitele cerului și să găsești alte valori și alte idei, mai captivante și mai motivante.
Să dai din energia ta și altora și să pleci mai departe, nu să te oprești în loc doar ca să alimentezi în stânga și în dreapta, ci să creezi căi noi, iar cine vrea să le urmeze să o facă, cine nu, să își trăiască povestea lui.
Să arăți că se poate și că fricile nu au ce căuta în viețile noastre, pentru că nimeni nu decide mai bine pentru noi decât noi înșine. Că barierele ni le impunem singuri sau le acceptăm cu bună știință de teama eșecului. Dar ce este de fapt eșecul? Renunțarea încercării. Cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu o frunză căzută nu se face toamnă. Când renunți să mai încerci, atunci ai eșuat.
Dar când răbdarea de a rămâne ancorat în ceea ce cunoști scade ca soarele la asfințit și îți cere să urmezi alte căi, necunoscute, inedite, captivante și satisfăcătoare, nu o ignora. Răbdarea te ajută să fii concentrat, să rămâi focusat și obiectiv.
Așa că atunci când simți că ceva te încolțește și te îmboldește, ca o boare de vânt și când norii se îngrămădesc unii peste alții în înaltul cerului, ascultă-te pe tine și urmează-ți visul. Pentru că toamna este despre strâns, împachetat și plecat, despre căderi de frunze și răbdare…
