Și când mă gândesc de fapt că acest articol s-a intitulat prima dată ”Cu rogojina te îndrăgostești de Grecia”. Poate că va veni și rândul lui, poate că unele idei iau locul altora mult mai repede decât bați tastele de la laptop sau poate că pur și simplu sunt mai pline de energie decât altele și te obligă să le scrii.
Când v-ați uitat adânc în interiorul vostru, dând la o parte straturi, straturi puse peste, zi de zi? Îmi vine în minte, imaginea postată de o prietenă acum câteva zile cu acel nelipsit scaun din casă, pe care punem haine peste haine și pe care într-o bună zi, când știm că nu mai avem încotro, începem și îl golim, nu ca să îl lăsăm liber, să ”respire”, ci ca următoarea zi, să începem să îl umplem din nou. Așa și cu sufletul…punem peste, zi de zi, și griji și probleme și frustrări și bucurii și împliniri și tristeți. Dar de golit și de lăsat să respire, când o facem? Când alocăm timp să îl întrebăm ce îi place, ce îl face fericit, de ce anume are nevoie? Ce îl încântă, ce îl bucură și ce anume îl supără și îl întristează?
Mai contează oare sufletele în această viață a noastră? Luându-mi un obicei prost și parcă dorind să găsesc ceva anume, mă uit la oameni și pe bune că numai de sufletul lor nu au timp. Nu au strălucire în ochi, nu au zâmbete pe chip, nu mai știu vorbe bune, nici să le ofere, nici să le primească. Urăsc acest individualism ce ne acaparează tot mai mult pe zi ce trece. Ne stinge bucuria lucrurilor simple, ne anulează personalitățile și ne îndepărtează unii de alții.
Lumea se plânge tot mai mult de răutate și indiferență, de dezinteres și lipsa afecțiunii, însă întrebarea este, ce oferim în schimb? Cât de corecți suntem, în ceea ce ne privește, să ne analizăm întâi pe noi înșine, să ne descoperim interiorul nostru și apoi să știm de ce avem nevoie. Se spune că ce oferi aceea primești. Dar dacă nu știi de ce ai nevoie, cum poți solicita și implicit, oferi?
O plajă NO NAME din Grecia, sălbatică și goală, greu accesibilă, dar minunată, un peisaj de o simplitate clasică, un zgomot liniștitor de valuri, a făcut diferența dintre ce ai și ce ai avea nevoie. Poate că și sufletelor le trebuie un loc aparte, unde să se deschidă și să șoptească. Acest loc poate apărea oriunde și oricând, numai să fiți atenți să nu pierdeți momentul.
O plajă sălbatică și goală…. Tu știi ce îi lipsește sufletului tău?
